Bun venit pe blogul nostru!

             In primul rand, va salutam si va uram bun venit pe blogul nostru !  Noi (Todor Adina si Serafin Dennis) suntem 2 studenti la drept, care doresc pe viitor lucreze domeniul acesta (al dreptului) si sa fie in acelasi timp si profesori (la facultate desigur). Dorim sa o luam pas cu pas, iar ca un prim pas inainte a fost inscrierea noastra la modulul pedagogic. Anii au trecut iar acum am ajuns in anul 3 si ultimul de studiu la modulul pedagogic, nivelul 1. Am realizat acest blog in ideea ca vrem sa impartasim cu voi, cititorii, cateva experiente legate de practica pe care am facut-o la clasa a 8-a, predand educatie civica, cat si alte experiente si pareri legate de scoala si activitatea didactica. All in all, dorim ca acest blog sa fie unul educational si ca informatiile furnizate in acest blog sa va ajute. Multumim.

Materiale folosite la practica

        Inainte de toate, dorim sa mentionam ca in cadrul practicii, noi (Todor Adina si Serafin Dennis), am folosit manualul de educatie civica de clasa a 8-a, manual avand ca autori pe: Dakmara Georgescu si Doina-Olga Stefanescu. La finalul postarii, o sa atasam si o poza cu acest manual.

         Legat de acest manual, suntem de parere ca este unul destul de cuprinzator, pe intelesul elevilor, cu exemple care sunt in concordanta cu capacitatea de intelegere a elevilor de clasa a VIII-a si care prezinta lectiile intr-un mod usor de inteles si invatat.

       

Contact

Bine ai venit pe blogul meu!


Înainte de a citi postările, trebuie să ştii câteva lucruri despre blog. Regimurile Politice & Autoritatea este un blog personal unde postez cursuri educatioale şi opinia mea personală în legătură cu anumite subiecte.

Acesta este un blog unde se pot purta discuţii, pentru că eu doar îmi spun opinia personală şi mi-ar plăcea să aud şi opinia altora.


Am câteva reguli pe care vreau să le respectaţi:
Nu includeţi link-uri în comentarii prin care să faceţi reclamă la anumite site-uri.
În comentarii veţi spune doar părerea personală despre postarea respectivă la care vreţi să lăsaţi comentariul.
Nu lăsaţi comentarii care nu au nici o legătură cu subiectul despre care am discutat sau despre care este citatul.
Nu folosiţi cuvinte jignitoare sau înjurături.
Nu folosiţi conţinutul ca şi cum ar fi cuvintele voastre.
Vorbiţi coerent spunându-vă opinia personală despre tema discutată.



Daca ai vreo sugestie sau vrei sa imi spui ceva, lasa un comentariu.

Romania Comunista

   

       In primul rand doresc sa incep cu un videoclip legat de Romania, videoclip care prezinta instalarea comunismului
 https://www.youtube.com/watch?v=-Jx0AK1ypeM .

     România comunistă este o denumire neoficială, folosită uneori cu referire la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă, Republica Populară Română și respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, Partidul Comunist Român a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guvern viața publică în România.

    După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat în legalitate (partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică.

     În primii ani de dominație comunistă resursele României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovietice SovRom, înființate după încheierea conflagrației mondiale pentru a gestiona plata uriașei datorii de război către URSS, stabilită prin Tratatul de Pace de la Paris la suma deloc neglijabilă de 300.000.000 dolari (la valoarea din 1938, echivalentul a cca. 5 miliarde de dolari la valoarea din 2014). SovRom-urile nu au fost ceva specific românesc, sovieticii înființând asemenea societăți mixte în toate țările care trebuiau să le plătească despăgubiri de război (în Finlanda, de pildă, a fost înființată o societate mixtă pentru producerea construcțiilor de lemn numită Puutalo Oy). Un mare număr de oameni (estimările variază de la 137  la mai multe zeci de mii ) au fost închiși din motive politice. Există mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de oameni, în principal în cazurile oponenților politici.. La începutul deceniului al șaptelea (1960÷1970), guvernul român a început să treacă la acțiuni pentru creșterea gradului de independență față de Uniunea Sovietică.

     Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 și șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în occident.

      Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.

     După cel de-al Doilea Război Mondial, și în România, asemeni celorlalte state est-europene, se aplică în economie planul cincinal.

    Se impune un ritm ridicat de creștere economică, în special industrializarea forțată, prin care anumite ramuri ale industriei (industria constructoare de mașini, siderurgică, chimică) trebuia să crească spectaculos, dar cu neglijarea producției bunurilor de consum.

     În zona rurală, se urmărea eliminarea elementelor cu potențial capitalist (țăranii înstăriți, denumiți chiaburi și considerați dușmani ai regimului) și colectivizarea agriculturii.

    Conform propagandei, scopul consta în ridicarea nivelului de trai și a culturii maselor.

   Neîndeplinirea planului de producție era pusă pe seama celor socotiți indezirabili de către regim. S-a ajuns ca aceștia să fie considerați sabotori și deferiți justiției. Astfel de procese au abundat în anii 1949 și 1950.

   Regimul comunist a fost restrictiv în ce privește libertatea de ieși din țară, iar emigranții erau considerați trădători.Emigrarea evreilor

   În perioada 1959-1989, statul român a permis emigrarea a aproape 200.000 de etnici evrei, pentru care Israel a plătit sume importante în valută forte, produse agricole și alte diverse avantaje.

   România comunistă a obținut, în 1975, clauza națiunii celei mai favorizate, printr-o serie de concesii făcute Washingtonului, inclusiv acceptul de a permite emigrarea evreilor către Israel sau Statele Unite ale Americii.

Regimuri Totalitare

      Totalitarismul a avut perioada de glorie in perioada interbelica atunci când toate tarile erau derutate de primul razboi mondial, iar economia statelor învinse nu intrase in normal.

      Având la baza conducerea catre un singur om, totalitarismul a îndoctrinat masele politice, reducând libertatea cetateanului aproape de zero. In tarile afectate de acest flagel, demara frica si suspiciunea .oamenii se parau unii pe altii, chiar in mijlocul familiei erau persoane care îsi parau parintii sau fratii.

      Totalitarismul si-a atins maturitatea in Rusia, Germania, Italia. In aceste state, libertatea individului era aproape in întregime redusa. Acest control absolut al statului era in opozitie cu liberalismul si democratia. Daca liberalismul încerca sa limiteze puterea statului, si sa protejeze drepturile sacre ale individului, totalitarismul se baza pe respectul impus cu forta. La baza statului totalitar sta liderul atotputernic si partidul unic.

      Cel mai eficient sistem totalitar a fost cel din U.R.S.S., unde s-a instaurat la putere prin lovitura de stat de la 7 noiembrie 1917. Conceptia comunistilor era ca sursa tuturor relelor este capitalismul, pentru ca se baza pe proprietate privata, initiativa personala si motivatie in realizarea profitului; astfel societatea se împarte in clase, iar burghezia detine puterea, atât in viata economica, cat si in viata politica.

     Partidul îsi recruta membrii pe baza loialitatii fata de regim. In fruntea partidului se afla liderul suprem. Propaganda urmarea îndoctrinarea maselor cu invatatura narcist-leninista. Sistemele se bazau pe teroare care era manifestata de politia partidului. Câteva din aceste organizatii au fost : CEKA , KGB , GRU , NKUD.

    Patura privilegiata numita nomenclatura a fost alcatuita din membri ai partidului, care erau recompesati cu functii si avantaje materiale pentru loialitatea lor fata de regim.

       Dictatura bolsevica din U.R.S.S. a cunoscut forma sa extrema sub conducerea lui Stalin.

     Fascismul si nazismul au fost alte sisteme totalitare, care s-au instaurat si s-au dezvoltat intr-o atmosfera de umilinta nationala, atât Germania cat si Italia intampinand mari dificultati economice dupa razboi.

       Acestea se bazau pe : natinalism si pe castigarea onoarei nationale. Au fost create o serie de mituri avându-i in prim plan pe cei doi conducatori totalitari : Hitler si Mussolini.

     Cel din urma dorea refacerea gloriei Imperiului Roman, a carei mostenire o revendica, iar Hitler dorea spatiul vital pentru poporul german. Ambele mituri se puteau înfaptui prin subjugare si preluarea de teritorii de la alte state. Si aici au aparut formatiuni paramilitare : "Camasile Negre" in Italia si "Camasile brune si S.S." in Germania. Hitler a facut din rasism si antisemitism baza programului sau.

      Regimurile totalitare au lasat râni care se vindeca greu, mai ales in statele care au economie slab dezvoltata si au fost infectate de acest flagel.

Autoritatea Si Regimul Totalitar

      Totalitarismul este un regim politic în care puterea aparține în mod total unei persoane sau unui grup de persoane. Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolută sau dictatură, în regimurile totalitare distanța între stat și societate este practic anulată, în sensul că puterea întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până și în viața particulară a fiecărui cetățean. Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de societate deschisă.

     În istoria recentă, comunismul, nazismul și fascismul au fost regimuri totalitare. Comunismul, de extremă stângă, se baza pe ideea socială de egalitarism: toți trebuiau să fie „egali”. De extremă dreapta este nazismul care, în expansiune teritorială, susținea că fiecare națiune trebuie să se formeze dintr-o rasă pură, ariană, numai din oameni ce aparțin aceleiași rase – un factor ce a stat la baza           Holocaustului. În aceeași ideologie se susține că fiecare rasă are la bază puterea militară.

                                    Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:

1. Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid monopolul activității politice.

2. Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută și care, pe cale de consecință, devine adevărul oficial al Statului.

3. Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul își rezervă, la rândul său, un dublu monopol: monopolul mijloacelor de forță, și monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de comunicare - radioul, televiziunea, presa - sunt dirijate și comandate de Stat și de reprezentanții acestuia.

4. Cea mai mare parte a activităților economice și profesionale sunt supuse Statului și devin, într-un fel, o parte a Statului însuși. Și, cum Statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activităților economice și profesionale "poartă culoarea" adevărului oficial.

5. Toate fiind activități de Stat, și orice activitate fiind supusă ideologiei, o greșeală comisă într-o activitate economică sau profesională devine, în același timp, o greșeală ideologică. De unde, pe linia de sosire, se constată o politizare și o transfigurare ideologică a tuturor greșelilor pe care este posibil să le facă indivizii și, în concluzie, o teroare în același timp polițistă și ideologică. (...) Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite și îndeplinite în întregime.

           Pe măsură ce istoria celui mai dur și în același timp durabil totalitarism, concretizat istoric în regimul comunist sovietic, a fost analizată de către istorici, o parte dintre aceștia au ajuns la concluzia că definiția conceptului "totalitarism" trebuie să fie serios amendată, dacă aceasta e să mai poată fi aplicată în mod justificat fie și doar acestei forme extreme de control politic, care a fost regimul sovietic: realitatea din Uniunea Sovietică, și cu atât mai mult aceea din Germania nazistă, arată că societatea n-a putut fi controlată de-o manieră totală de către stat, cum nici statul n-a putut fi la rândul lui complet controlat de către un partid unic sau un dictator. Alți istorici subliniază că dacă conceptul de totalitarism poate fi aplicat în mod justificat unor anumite perioade din istoria Uniunii Sovietice, cum este de exemplu epoca stalinistă, pentru alte perioade (epoca lui Hrușciov, printre altele) o astfel de noțiune nu se mai poate aplica.Pentru a putea da cont de realitatea istorică, o redefinire a conceptului teoretic de "totalitarism" trebuie deci, în opinia unor istorici precum britanicul Robert        Service, să admită faptul notabil că în societățile reale aflate sub regimurile care sunt candidatele cele mai credibile la calificativul de "regimuri totalitare", a existat o vastă și diversă reacție de împotrivire a societății la politicile autorităților, ba chiar mai mult, ea a fost întotdeauna parte integrantă a modului de funcționare al acestor regimuri.

Am adaugat aceasta poza din manualul de educatie civica de clasa a 8-a, care prezinta o parte a lectiei (mai exact partea legata de totalitarism) pe care noi (Todor Adina si Serafin Dennis) am predat-o la practica.

Statul Democratic Si Principiul Separatiei Puterilor

    Separarea puterilor in stat este un principiu fundamental al statului de drept si presupune o distribuire a puterii catre instante diferite, independente, inzestrate cu atribute si prerogative de conducere. Scopul separarii puterilor in stat este acela de a impiedica acumularea, detinerea sau exercitarea absoluta a puterii.

     Divizarea puterii poate garanta adoptarea si aplicarea corecta a legilor precum si respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. In statul nostru aceasta divizare reprezinta existenta a trei puteri si anume puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca.

     Puterea legislativa este exercitata de catre Parlament, acea institutie care reprezinta principiul suveranitatii poporului, este organul reprezentativ, suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.

     Atributiile cele mai importante sunt: adoptarea legilor, obligatorii pentru toti cetatenii, organizarea armatei si apararii nationale, organizarea administrativ teritoriala a tarii, organizarea invatamantului, adoptarea bugetului.

    Puterea executiva este realizata de Guvern, care pune in aplicare legile, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si conducerea generala a administratiei publice.

     Puterea judecatoresca este realizata de Instantele Judecatorestie care vegheaza la respectarea legilor.

Separarea celor trei puteri, Parlament, Guvern, Instante Judecatoresti desi au organizare proprie, functii si atributii specifice, nu inseamna izolarea acestora, ci interdependenta si controlul reciproc.           Potrivit acestui principiu nici una deintre cele trei puteri nu prevaleaza asupra celeilalte, nu se subordoneaza una alteia si nu isi asuma prerogative specifice celorlalte. Intre ele nu exista o ierarhie.

      Constitutia a folosit acest principiu pentru ai impiedica pe cei care ar dori concentrarea puterii in mainile unui grup restrans sau unui singur om, ceea ce ar duce la instaurarea unui regim totalitar.

       Cand puterea autoritatilor este limitata, puterea celor care sunt condusi este mai mare.

        Desi puterea, ca fenomen este unica, detinatorul ei legitim este poporul.

Tipuri De Democratie

     Democrația reprezentativă este un regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea poporului - a "suveranului" - unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Alegerile legitimează dreptul reprezentanților de a decide în locul și în numele poporului, fără a-l mai consulta, pentru o perioadă de timp limitată, după care trebuie organizate noi alegerei.

       Primele state democratice moderne care au adoptat modelul democrației reprezentative sunt Marea Britanie și S.U.A., unde s-a trecut la separarea puterilor în stat și la alegerea conducătorilor.

În Anglia, în 1689, conform Declarației drepturilor, puterea a fost încredințată unui parlament ales în mod liber de cetățenii cu drept de vot, iar în S.U.A., în 1787, a fost adoptată prima constituție modernă. În secolele următoare sistemul democratic s-a extins în numeroase țări, cu diverse forme de guvernământ.

     Democrația directă este un regim politic democratic în care populația („suveranul”) exercită puterea în mod direct. Democrația directă mai este numită, uneori, și "democrație pură". Aplicată doar sectorului economic, democrația directă este, în mod uzual, numită autogestiune.

       Democrația directă apare ca alternativă față de sistemele (democratice) deja existente, alternativă orientată critic în raport cu, în special, democrația reprezentativă.

Exemple de democrație directă.

      Exemple de democrație directă sunt democrația ateniană (în secolul al V-lea î.Hr.) și, actual, comunitățile de tip Landsgemeinde (traducere: comunitate rurală) din anumite cantoane elvețiene, acestea din urmă originând din Evul Mediu.

      De asemenea, opt state constituente ale SUA întrunesc principalele elemente ale democrației directe. Aceste state sunt: Arizona, California, Colorado, Michigan, Montana, Nevada, North Dakota și Oregon.

                                                               Democrația ateniană.

          În Atena lui Pericle, a jumătății secolului al V-lea î.Hr., regimul democratic a luat forma sa definitivă pe care o va păstra până la pierderea independenței. Instituțiile democratice ale cetății asigurau drepturi egale pentru cetățenii de drept, singurele cuvinte din limba lor ce le slujesc la caracterizarea regimului republican sunt isonomia, egalitatea în fața legii, și isegoria, dreptul egal de a vorbi în adunări.  Pritanii ce alcătuiau senatul, câte cincizeci, din fiecare trib, care ”exercitau pe rând funcțiile sacre și care deliberau, tot anul, asupra intereselor religioase sau politice ale orașului”, erau aleși prin tragere la sorți, deși, pentru a putea exercita funcția, ”fiecare trebuia să treacă o probă și era înlăturat dacă nu părea îndeajuns de onorabil.”  Însă deasupra senatului, și adevăratul suveran îl constituia adunarea poporului (eklessia), și deși nu avea inițiativă – adunarea nu putea propune ”proiecte de legi” și nu putea influența decât prin intermediul altor instituții * ordinea de zi – senatul fiind cel care îi aducea un proiect de decret spre validare, orice cetățean ce își putea dovedi cetățenia de drept putea vorbi indiferent de poziția sa socială sau de avere, putea lua parte la dezbateri și influența prin vot cursul deciziei politice; votul fiind considerat ”una dintre cele mai sfinte surse ale autorității.” 

                                                        Democrația directă moderna.

            Elemente constitutive ale democrației directe se regăsesc în majoritatea formelor de guvernare democratice moderne - chiar dacă nu sunt de ajuns pentru a face din acestea ”democrații pure” - cum ar fi referendumul sau adunările (assembly, assemblee) locale sau generale; de asemenea, scrutinele pentru alegerile prezidențiale, precum și pentru demiterea sau suspendarea unui înalt-demnitar (referendumul pentru suspendarea președintelui României ce a avut loc la data de 19 mai 2007 constituind un bun exemplu).

             Statele actuale au milioane de locuitori, de aceea adunarea de fiecare dată a tuturor cetățenilor pentru dezbateri și hotărâri asupra diverselor probleme actuale privind întreaga societate, așa cum ar cere-o o democrație directă, este greu de practicat. Totuși, pătrunderea Internetului mai în toate domeniile vieții prezintă o premisă bună pentru democrațiile directe.

Pe data de 26 noiembrie 2015 a fost înregistrat oficial Partidul "Democratie Directa Romania", primul partid politic românesc cu platforma specifică promovării acestui tip de sistem.

Autoritatea In Statul Democratic

        Democrația (în traducere literală „conducere de către popor”, din grecescul δημοκρατία - demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere” = "puterea poporului") este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii.

        De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.

        În antichitate, orașul-stat Atena a experimentat o formă de democrație directă, prin care toți cetățenii discutau periodic problemele cetății în agora și luau împreună decizii.

        În ziua de astăzi, termenul este, de cele mai multe ori, folosit cu sensul de democrație liberală, dar există multe alte varietăți, iar metodele de a guverna pot diferi. Cu toate că termenul democrație este utilizat, de obicei, în contextul unui stat politic, principiile sale sunt aplicabile și altor organisme sau entități, cum ar fi universitățile, sindicatele, companiile publice sau organizațiile civice. Pe plan politic, democrația se definește ca regimul politic fundamentat pe principiul suveranității naționale (națiunea conduce statul prin reprezentanții săi aleși, pe principiul separării puterilor în stat și pe principiul egalității tuturor în fața legii. Democrația este inseparabilă de respectarea drepturilor omului și ale cetățeanului. Democrația modernă are la bază trei modele istorice din sec. XVII-XVIII (englez, american, francez)

     Un element important al democrației este constituția. Acest document, votat de către popor prin referendum organizat în mod liber, reglementează drepturile și libertățile individului într-un stat și definește limitele puterii conducătorilor aflați în diferite funcții din stat și din guvern, definește politicile fundamentale și stabilește structura, datoria și puterea guvernului.

                                                      Principiile democrației

         Autoritatea este prezentă în relațiile dintre oameni atât în viața privată, cât și în viața publică. Autoritatea înseamnă puterea legitimă a cuiva de a-și impune propria voință celorlalți. În statul democratic, autoritatea este mult diferită de exercitarea puterii într-un regim totalitar sau autoritar.

Libertatea

Responsabilitatea

Dreptatea

Proprietatea

Pluralismul politic

Separarea puterilor în stat

Reprezentativitatea.

Am adaugat aceasta poza din manualul de educatie civica de clasa a 8-a, care prezinta o parte a lectiei (mai exact partea legata de democratie) pe care noi (Todor Adina si Serafin Dennis) am predat-o la practica.